HEPATITA ACUTA SI CRONICA TIP C
Medic Specialist Medicina de Laborator
Dr. Mihai Magazin
Frecvent simptomele infectiei cu virusul hepatitic C (VHC), se traduc prin fatigabilitate , astenie, anorexie , greata. De cele mai multe ori hepatita cu VHC este diagnosticata ocazional in contextual altor investigatii medicale.
Este indicate testarea serologica pentru infectia cu VHC pentru toti pacientii cu cresteri ale enzimelor hepatice plus simptomele clinice de mai sus.
Actualmente diagnosticul serologic presupune determinarea prin tehnici serologice a prezentei anticorpilor anti- HCV, confirmata ulterior de RIBA(Recombinant Imunnobloting Assay).
Consecutiv confirmarii hepatitei VHC este indicata detectia prin tehnici de biologie molecularaA respectiv PCR ( Polymerase Chain Reaction) a incarcaturii virale a gradului de replicare virala- importanta pentru diagnostic si pentru stabilirea tratamentului.
Analize serologice pentru detectia Ac-antiVHC
Actualmente in scopul diagnosticului serologic sunt utilizate tehnici de tipul EI( Enzimatic Immunoassay ) de ultima generatie respectiv 3 sau 4 prezinta un grad de specificitate epitopica crescut.
Detectia anticorpilor specifici anti-VHC se poate realize la aproximativ 10 saptamani de la infectie.
Trebuie precizata frecventa relativ inalta a rezultatelor fals-pozitive mai ales in cazul pacientilor cu Factor reumatoid crescut. Indiferent de generatia de teste serologice utilizata este necesara confirmarea infectiei cu VHC prin RIBA sau prin PCR.
Rezultate fals negative in cazul testelor serologice pentru detectia AcVHC pot apare la pacientii cu hemopatii maligne, hemodialoizatiA sau la pacientii in tratament imunosupresor.
DIAGNOSTIC BIOLOGIE MOLECULARA
Diagnosticul prin tehnici de biologie moleculara al infectiei cu VHC presupune amplificarea
inalt specifica a acidului genomic viral VHC respectiv ARN( AcidRiboNucleic ) prin PCR.
PCR-ul poate fi calitativ sau cantitativ oferind informatii asupra gradului de replicare virala utila pentru aprecierea prognosticului si a raspunsului la terapia anti-virala instituita.
PCR ARN-VHC calitativ
Metoda de revers transcriptie PCR( RT-PCR )presupune amplificarea de inalta specificitate a ARN- VHC consecutiv reverstranscriptiei ARN-VHC in ADN-VHC urmata de amplificarea acestui ADN-VHC .Metoda cantitativa PCR ARN-VHC are posibilitatea de a detecta de la 50 ARN-VHCA UI/ml indiferent de genotipul VHC infectant.
In aceasta reactie enzima care realizeaza amplificarea si are dubla functie-de ADN polimeraza ADN dependenta si ADN polimeraza ARN dependenta este Thermus thermophilus.
PCR ARN-VHC cantitativ
Tehnologia detectiei ARN-VHC real-time (cuantificare in timp real a produsului acumulat per cicluA PCR) este optima atat in scopul detectiei cat si in scopul cuantificarii ARN-HCV.
Aceasta metoda de biologie moleculara presupune cuantificarea ARN-VHC si in cazul unei incarcaturi virale mici avand un spectru dinamic de detectie mai larg decat PCR clasic, end-point.
Distinctiv pentru tehnica real-time PCR este capacitatea amplificarii si detectiei ARN-VHC cu monitorizarea directa a intregului proces de PCR.
Toate kiturile comerciale de PCR-Real Time aprobate (Roche Molecular Systems, Abbott Laboratories )A sunt calibrate conform standardelor WHO (World Health Organization) pentru genotipul VHC 1.
Rezultatele pot varia semnificativ intre diferitele kituri de PCR-Real Time utilizate pentru cuantificarea ARN-VHC functie de genotipuri in ciuda standardizarii WHO.
Genotiparea VHC
Determinarea exacta a genotipului VHC infectant este importanta pentru evaluarea prognostica si abordarea terapeutica. VHC prezinta o mare variabilitate genomica. Au fost evidentiate 6 genotipuri VHC( 1-6) si multiple subtipuri virale a, b, c, d, etc.La nivelul subtipurilor exista numeroase quasispecii care sunt generate inclusiv in cursul terapiei anti-virale.
Genotiparea VHC actualmente este indicata pentru toti pacientii considerati pentru terapia anti-virala .
Metodele de genotipare cele mai utilizate sunt cele care consecutiv amplificarii prin PCR utilizeaza hibridizarea cu sonde de inalta specificitate pentru determinarea exacta a genotipului infectant.
Kiturile utilizate sunt Versant HCV Genotype 2.0 System (LiPA) , Siemens Medical Solutions.
Diagnosticul hepatitei acute C
Cand este suspectata o hepatita acuta cu VHC , trebuie testata atat prezenta AcVHC cat si prezenta ARN-VHC.
Detectia AcVHCA singura nu este suficienta pentru diagnostic dat fiind ca AcVHC apar la cel putin cateva saptamani de la momentul infectiei cu VHC.
Tehnicile de PCR-VHC utilizate au capacitatea de detectie de 50 UI/ml si chiar sub 50 UI/ml.
Detectia ARN-VHC la un pacient care nu prezinta AcVHC traduce cel mai frecvent o hepatita acuta cu VHC. In cazul in care pacientul prezinta atat AcVHC cat si ARN-VHC este imposibil de discriminat intre o hepatita acuta respectiv cronica cu VHC.
Diagnosticul hepatitei cronice C
Detectia anticorpilor anti VHC recomanda determinarea gradului de replicare virala respectiv cuantificarea ARN-VHC pentru a discrimina intre o hepatita cronica cu VHC si o hepatita VHC vindecata.
Rolul testelor diagnostice in controlul infectiei cu VHC
Indicatiile terapeutice pentru controlul hepatitelor acute si cronice cu VHC se bazeaza pe determinarea genotipului VHC respectiv a incarcaturii virale ARN-VHC inainte , in cursul si dupa terminarea terapiei anti-virale.
In conditiile detrminarii incarcaturii virale este necesara genotiparea VHC pentru toti pacientii cu indicatie pentru tratamentul specific anti-viral. Concentratiile mici de ARN-VHC sunt un factor predictor pozitiv pentru remisiunea virala spontana ( SVR).
Genotiparea este necesara anterior inceperii tratamentului dat fiind faptul ca durata si dozajul tratamentului cu ribavirina este determinata de genotipul VHC infectant.
Pentru genotipul 1 VHC si 4 VHC tratamentul anti-viral poate fi scurtat la 24 de saptamani la pacientii care prezinta incarcatura virala mai mica de 600,000-800,000UI/ml anterior instituirii terapiei si raspuns virusologic rapid cu ARN-VHC nedetectabil in saptamana 4 de tratament.
In cursul terapiei , anterior instituirii terapiei si dupa finalizarea terapiei este indicata monitorizarea incarcaturii virale ARN-VHC cu aceeasi trusa de detctie.
Indiferent de genotipul VHC infectant, dovada ca ARN-VHC creste in cursul terapiei traduce sanse scazute de vindecare.
Remisia infectiei virale este definita ca absenta ARN-HCV 24 de saptamani dupa incetarea tratamentului anti-viral.