HEPATITA ACUTA SI CRONICA TIP B
Medic Specialist Medicina de Laborator
Dr. Mihai Magazin
Prima precizare pe care trebuie sa o realizeze un test diagnostic pentru infectia cu VHB
(Virusul Hepatitic B) este stadiul acut sau cronic al acesteia.
Ca procedura standard , pacientul diagnosticat clinic (astenie, hepatomegalie, anorexie ) si biochimic
(ALT- crescut) trebuie investigat suplimentar pentru detectia AcHBc.
( anticorpi anti- antigenul de miez -core) si respectiv pentru detectia AgHBs (antigenul hepatitic B de
suprafata ).
Daca pacientul prezinta AcHBc si AcHBs (anticorpi HB de suprafata ) acest fapt semnifica infectia cu VHB
in trecut, actualmente vindecata. In cazul prezentei Ac HBs in absenta AcHBc acest fapt semnifica vaccinarea pacientului impotriva VHB.
Un pacient care prezinta AcHBc dar nu prezinta AcHBs poate fi infectat cronic cu un
mutant pre-core VHB sau poate prezenta un nivel scazut al replicarii virale fiind infectat cu un virus B salbatic. Persistenta AgHBs pe o perioada mai mare de 3 luni traduce cronicizarea infectiei cu VHB.
In ambele situatii este necesara investigarea urmatorilor parametrii :
-
AgHBe (antigenul HB timpuriu-early)
- AcHBe-anticorpi anti-AgHBe
- AgHBs-antigenulA HB de suprafata
- AcHBcA si in final incarcatura virala- gradul de replicare virala B la nivel hepatic.
AgHBe este prezent in conditiile unei infectii acute respectiv evolutive cu replicare virala (multiplicare virala ) activa respectiv detectabila. In conditiile infectiei cronice cu mutante virale pre-coreA VHB, AgHBe este absent
dar replicarea virala este detectabila in conditiile realizarii analizei de biologie moleculara PCR-ADN-VHB.
Dimpotriva aparitia ulterioara la pacientii care prezinta AgHBe a AcHBe se coreleaza cu o evolutie pozitiva eventual spre vindecare.
Dupa realizarea screeningului serologic complet , daca se presupune o infectie activa cu VHB este necesara realizarea unei analize de biologie moleculara care precizeaza gradul replicarii virale de maniera directa,
cantitativ sau calitativ. Aceasta tehnica de biologie moleculara presupune amplificarea inalt-specifica a
ADN-ului viral genomic VHB si se numeste PCR-ADN-VHB ( PCR= Polymerase Chain Reaction ).
Criteriul pentru infectia cronica VHB este detectia pentru un minimum de 6 luni a unei incarcaturi virale in
serul sau plasma pacientului.
In acest caz replicarea virala este considerata activa daca se detecteaza mai mult de 20.000UI/mL sau
mai mult de 100.000 de copii virale/mL.
In cazul unei infectii cu VHB mutant pre-cor singura modalitate de monitorizare a infectiei este determinarea
ADN-VHB prin PCR.
O alta situatie in care PCR-ADN VHB este indispensabila este infectia hepatitica B oculta caz in care AgHBs
este negativ dar este detectabila replicarea virala respectiv ADN-VHB.
Testarea pentru hepatita B oculta este indicata in urmatoarele situatii :
- Boala hepatica de cauza neprecizata
- Anterior tratamentului imunosupresiv
- Transplantul de organe solide
In cazul infectiei cronice cu VHB este recomandata monitorizarea gradului de replicare virala la fiecare 6 luni pentru aprecierea evolutiei respectiv a raspunsului la tratamentul anti-viral. Detectia sarcinii virale este instrumentul standard pentru identificarea pacientilor care nu raspund la tratament.
Genotiparea VHB
Genotiparea VHB nu este o procedura standard in clinica , dar poate fi utila pentru evaluarea prognosticului respectiv pentru stabilirea terapiei.
Astfel , pacientii cu VHB genotip au un prognostic bun si raspund frecvent la tratament comparativ cu cei
infectati cu genotip non-A.
De asemenea genotiparea este cea mai simpla metoda de determinare a mutantelor virale rezistente la
terapia cu analogi nucleotidici si nucleozidici.
Genotiparea se realizeaza prin cuplarea amplificarii cu primeri de inalta specificitate PCR- cu tehnica de hibridizare a produsului amplificat cu sonde de hibridizare care au secvente nucleotidice specifice
genotipurilor VHB.
Utilitatea detectiei mutantelor VHB precore-core promotor
Actualmente diagnosticul infectiei cronice VHB cu AgHBe-negativ (mutant VHB precore-core promotor) se
relizeaza prin determinarea urmatorilor parametrii: AgHBs , AgHBe-negativ , ADN-VHB detectabil, AcHBe,
nivelul seric al enzimelor hepatice, teste non- invazive de monitorizareA al gradului de fibroza hepatica- Fibrotest- sau examen histopatologic consecutiv punctiei-biopsii hepatice.
Concluzii
Principala provocare diagnostica pentru infectia cu VHB este cresterea numarului de infectii cu mutante
rezistente si mutante care se sustrag monitorizarii sistemului imun, hepatitelor oculte si hepatitelor cu Ag
Hbe-negativ.
Din acest punct de vedere instrumente redutabile in diagnosticul acestor infectii sunt tehnicile moderne de biologie moleculara respectiv PCR si genotiparea VHB care aduc un aport semnificativ diagnostic si prognostic.