Cunoașterea existenței unui grad ridicat de risc genetic pentru cancer, permite crearea unui plan personalizat destinat prevenirii și detecției cancerului în stadiile incipiente și tratabile.
Studiile au arătat că mutațiile din linia germinală a BRCA1 și BRCA2 au fost asociate cu un risc crescut de cancer de sân și ovarian. Aproximativ 25% dintre cancerele de sân ereditare, 10% din totalul cancerelor de sân și 15% din cazurile de cancer ovarian fiind cauzate de mutații la nivelor acestor gene.
Cancerul de sân este o afecțiune în care celulele maligne se formează în țesutul sânului. Aceasta este cea mai comună formă de cancer diagnosticată la femei, dar poate afecta și bărbații într-o măsură mai mică. Celulele canceroase pot să înceapă să se dezvolte în lobulii (glandele producătoare de lapte) sau în canalele lactifere (conductele care transportă laptele către mamelon). De-a lungul timpului, aceste celule maligne se pot răspândi în țesuturile înconjurătoare și, în unele cazuri, pot migra către ganglionii limfatici sau alte părți ale corpului.
Factorii de risc pentru cancerul de sân includ istoricul familial de cancer de sân, vârsta înaintată, expunerea prelungită la hormoni, mutațiile genetice, obezitatea și anumite terapii hormonale. Detectat în stadiile incipiente, cancerul de sân poate fi tratat cu succes prin intervenții chirurgicale, radioterapie, chimioterapie sau terapie țintită.
Cancerul ovarian este un tip de cancer ce poate fi dificil de depistat în stadiile incipiente, deoarece simptomele sunt adesea nespecifice și pot fi confundate cu alte probleme de sănătate. Celulele canceroase se pot răspândi la alte părți ale abdomenului și pelvisului înainte ca boala să fie detectată.
Factorii de risc pentru cancerul ovarian includ istoricul familial de cancer ovarian sau de sân, mutațiile genetice, istoricul personal de cancer de sân sau endometrial, vârsta înaintată și utilizarea pe termen lung a terapiei de substituție hormonală. Tratamentul cancerului ovarian poate implica chirurgie pentru îndepărtarea tumorii și a țesuturilor afectate, chimioterapie sau terapie țintită.
Atât cancerul de sân, cât și cancerul ovarian necesită o abordare multidisciplinară în ceea ce privește diagnosticul, tratamentul și gestionarea. Depistarea precoce și gestionarea adecvată pot avea un impact semnificativ asupra prognosticului și calității vieții pacientelor.
Screeningul HBOC analizează genele: BRCA1, BRCA2, CHEK2, PALB2, BRIP1, TP53, PTEN, STK11, CDH1, ATM, BARD1, MLH1,NBN, MRE11A,MSH2, MSH6, MUTYH, PMS1,PMS2, RAD50, RAD51C, NF1, EPCAM, SMARCA4, HOXB13.
Genele BRCA1 și BRCA2 (Breast Cancer Gene 1 și Breast Cancer Gene 2) sunt două gene care joacă un rol crucial în reglarea supravegherii celulelor și repararea ADN. Aceste gene sunt bine cunoscute datorită legăturii lor cu un risc crescut de cancer de sân și ovarian ereditar.
BRCA1 are rol în repararea ADN, în funcționarea chekpoint-urilor ciclului celular și chiar remodelarea cromatinei. Proteina codificată de gena BRCA2 este implicată în repararea ADN deteriorat. Interacționează cu mai multe proteine pentru a repara rupturile, care pot să apară și în timpul recombinării omoloage, jucând astfel un rol important în menținerea stabilității genetice.
Mutațiile sau variațiile genetice în aceste gene pot crește semnificativ riscul de dezvoltare a cancerului de sân și ovarian.
Este important să subliniem că mutațiile BRCA1 și BRCA2 nu semnifică apariția cancerului, ci doar creșterea semnificativă a riscului. Testarea genetică și consilierea medicală pot juca un rol esențial în gestionarea riscului și în luarea deciziilor personalizate în ceea ce privește monitorizarea și tratamentul.
CHEK2: Reglează repararea ADN și împiedică creșterea celulelor cu ADN deteriorat, producând apoptoza. Mutații în CHEK2 pot fi asociate cu riscul de cancer mamar și colorectal.
PALB2: Această genă lucrează împreună cu BRCA1 și BRCA2 în repararea ADN. Matații în PALB2 sunt legate de un risc crescut de cancer mamar.
BRIP1: Este implicată în repararea ADN dublu catenar, alături de BRCA1. Mutațiile pot crește riscul de cancer mamar și ovarian.
TP53: Este cunoscută ca “gena gardian” deoarece supraveghează și previne dezvoltarea celulelor anormale. Mutațiiile pot cauza sindromul Li-Fraumeni, cu risc crescut de diverse cancere.
PTEN: Genele PTEN reglează creșterea și diviziunea celulară. Mutațiile pot cauza sindromul Cowden, asociat cu riscul crescut de cancer.
STK11: Mutațiile în acestă genă sunt legate de sindromul Peutz-Jeghers, caracterizat de polipi gastrointestinali și risc crescut de diverse cancere.
CDH1: implicată în reglarea aderenței celulare. Mutațiile și pierderea funcției pot fi asociate cu progresia cancerului prin creșterea proliferării, invaziei și/sau metastazei. Sunt corelate cu cancer gastric, de sân, colorectal,de tiroidă și ovarian.
ATM: Acestă genă este importantă în repararea ADN. Mutațiile pot crește riscul de cancer mamar și leucemie.
BARD1: Lucrează împreună cu BRCA1 în supravegherea celulelor și repararea ADN. Mutațiile pot fi legate de riscul de cancer.
MLH1: Este o genă supresor tumoral, implicată în repararea erorilor din ADN. Mutațiile pot cauza sindromul Lynch, asociat cu riscul crescut de cancer colorectal și, în unele cazuri, cancer ovarian.
NBN: Participă în repararea ADN și semnalizarea stresului celular. Mutațiile pot fi legate de risc crescut de cancer mamar și ovarian.
MRE11A: Joacă rol în repararea ADN. Mutațiile pot fi asociate cu sindromul de susceptibilitate la cancer mamar și ovarian.
MSH2 și MSH6: Implicate în repararea erorilor din ADN. Mutațiile pot cauza sindromul Lynch și cresc riscul de cancer colorectal și, în unele cazuri, cancer ovarian.
MUTYH: Această genă este importantă în repararea erorilor de baza din ADN. Mutațiile pot crește riscul de cancer colorectal și mamar.
PMS1 și PMS2: Participă în repararea erorilor din ADN. Mutațiile pot cauza sindromul Lynch, cu risc crescut de cancer colorectal și, în unele cazuri, cancer ovarian.
RAD50 și RAD51C: Implicate în repararea ADN și recombinarea genică. Mutațiile pot crește riscul de cancer mamar și ovarian.
NF1: Reglează creșterea celulară. Mutațiile pot cauza neurofibromatoză și sunt asociate cu risc crescut de cancer mamar.
EPCAM: Acesta reglează expresia altor gene. Mutațiile pot cauza sindromul Lynch și cresc riscul de cancer colorectal și, în unele cazuri, cancer ovarian.
SMARCA4: Face parte dintr-un complex implicat în reglarea genelor. Mutațiile sunt asociate cu riscul crescut de diferite tipuri de cancere, inclusiv cancerul ovarian.
HOXB13: Reglează dezvoltarea celulară. Anumite mutații au fost asociate cu risc crescut de cancer mamar și prostatic.